Sursa

http://ru.scribd.com/doc/59422554/ce-este-nou-in-ortografie

Ce este nou în ortografie – DOOM, ediţia a II-a

 

În ciuda dezaprobării manifestate de întreaga breaslă a lingviştilor, Hotărârea Academiei Române din 1993 de a se reveni la scrierea cu â (î din a) şi a formelor sunt, suntem, sunteţi ale verbului ,,a fi” este consfinţită de ediţia a II-a a DOOM. Aceasta ar fi singura noutate propriu-zisă pentru ortografia românească actuală, în rest, găsim în DOOM₂ doar nişte clarificări terminologice şi o punere de acord a regulilor ortografice şi ortoepice cu tendinţele actuale manifestate în limbă, avându-se în vedere că, în aproape un sfert de veac, cât a trecut de la prima ediţie (1982), în societatea românească s-au produs transformări majore cu repercusiuni serioase asupra felului în care se face comunicarea dintre oameni.

Din nevoia de ordine, în prezentarea elementelor noi, diferite în DOOM₂ faţă de DOOM₁, vom urma planul Introducerii:

 

1.Semnele grafice

1.1. Alfabetul limbii române

1.1.a. Pentru a veni în ajutorul dascălului care, învăţându-l pe copil cele 5 litere cu           semne diacritice (ă, â, î, ş, ţ), era nevoit să pună câte un nume acestora, acum se precizează:

·       căciulă pentru ă;

·       circumflexul pentru â, î;

·        virguliţă pentru ş, ţ; ( Atenţie! Nu mai folosim pentru aceasta   cuvântul sedilă. Aceasta are o altă formă şi este folosită sub litera c în alte limbi ç).

1.1.b. * DOOM₂ acceptă citirea literelor consoane şi cu vocala î, făcându-se astfel o concesie limbii comune: bî, cî, dî, fî, gî, hî, jî, lî, mî, nî, pî, rî, sî, şî, tî, ţî, vî, dublu vî, zî.

* Nu se mai rosteşte litera h – ha, ci haş / hî.

* Se acceptă citirea literelor f, g, h, k, l, m, n, r, s, z după modelul străin datorită        utilizării   lor frecvente ca abrevieri şi simboluri pentru matematică, fizică etc.: ef, ge, haş, capa, el, em, en, er, es, zet.

* Se admite ca unele litere din anumite abrevieri să fie citite după modelul limbii de împrumut: CV (si, vi).

1.2.  Semne ortografice

      1.2. a. Apostroful

      Dacă în prima ediţie acestui semn îi erau rezervate 4 rânduri (pag. 38), în         DOOM₂ beneficiază de mai mult de o pagină de precizări (pag. 37- 38). În lipsa acestora întâlneam frecvent absenţa marcării căderii unuia sau mai multor sunete din unele cuvinte. De exemplu, întâlneam fără apostrof: alfel (pentru altfel), altădat sau aldată (pentru altădată).

    Acum sunt detaliate cu exemple căderile accidentale:

§  ale unui sunet: al’fel, cân’va, numa’, pân’la ;

§  ale mai multor sunete sau silabe: dom’le, ’neaţa.

         De remarcat este faptul că atunci când căderea unui sunet se produce în       cazul unui cuvânt scris cu cratimă, se foloseşte numai apostroful (care înlocuieşte şi cratima), de exemplu: înşir’te, mărgărite , mam’mare, sor’ta pentru înşiră-te, mărgărite, mama-mare, soră-ta (pag.38).

      Atenţie!  

1.      Nu se foloseşte apostroful, ci se foloseşte cratima când se produce căderea vocalei finale a unui cuvânt şi urmează un cuvânt care începe cu vocală, de exemplu: făr-a spune, pân-acasă pentru fără a spune , până acasă.

2.      Când este folosit apostroful

§  în interiorul cuvintelor, nu este precedat şi nici urmat de blanc;

§  la începutul cuvintelor, este precedat de blanc;

§  la sfârşitul cuvintelor, este urmat de blanc.

3.      Când locul despărţirii la capăt de rând coincide cu locul apostrofului,  trebuie evitată despărţirea.

         Notă: Dacă la pag.38 se recomanda sor’ta pentru soră-ta la pag. 42 găsim regula: ,,Cratima uneşte componentele substantiv denumind grade de rudenie sau relaţii sociale + adjectiv posesiv (fără sau cu apocopă)”, şi se dau exemplele:  mamă-ta / mă-ta, soră-ta / sor-ta, stăpână-sa / stăpân-sa.

           Deoarece în corpul dicţionarului găsim respectată această indicaţie de la pag. 42 , trebuie să  o considerăm pe aceasta valabilă şi  să o respectăm ca pe o abatere de la norma dată la pag.38.

      1.2.b. Blancul

          Este recunoscut ca semn ortografic blancul (spaţiul care delimitează cuvintele prin absenţa oricărui semn) – pag.39.

Atenţie! În scrierea de tipar la calculator, nu se bate blancul înaintea semnelor de punctuaţie ci numai după acestea.  

   

2. Reguli de pronunţare literară

Accentul

În funcţie de uzul literar, normele actuale recomandă:

§  o singură accentuare la cuvinte precum: adică, aripă, avarie, caracter, călugăriţă, doctoriţă, duminică, fenomen, ianuarie, miros, regizor, sever, unic;

§  se admit variante accentuale literare libere la unele cuvinte precum: acatist / acatist, anost / anost, antic / antic, gingaş / gingaş, intim / intim, jilav / jilav, profesor / profesor, trafic / trafic;

§  este respinsă de normă ca incultă accentuarea cuvântului butelie (pe penultima silabă), corect fiind butelie; de asemenea se resping accentuări mai vechi (călugăriţă, doctoriţă) sau regionale (bolnav, duşman).

 3. Scrierea cu literă mică sau mare

                  Scrierea cu literă mică sau mare, faţă de DOOM₁, înregistrează unele corectări şi completări.

3.1. Scrierea cu majusculă

        Se scriu cu literă mare: 

a. –toate cuvintele care compun formulele de politeţe: Domnia Sa, Domnia Voastră, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa/ Ta,  Măria Ta, Majestăţile Lor Imperiale;

           Atenţie! Pronumele de politeţe se scriu cu literă mică: dumneata, dumneavoastră;

b. –numele proprii simple, iar cele compuse numai la primul termen când numesc organisme de conducere sau compartimente de instituţii: Direcţiunea,  Secretariat, Serviciul de contabilitate, Consiliul de administraţie, Comisia diriginţilor, Catedra de limba română;

c. –denumirile marilor epoci istorice: Evul Mediu etc.

          Atenţie! Numele sistemelor economico-sociale se scriu cu literă mică, de exemplu: sclavagism, feudalism, capitalism;

d. –numele instituţiei chiar când este folosit eliptic, adică în loc să se spună:

          ,, X este student la Universitatea Politehnică Bucureşti” se spune ,,X este student la Politehnică” ;

           ,,X  lucrează la Ministerul de Externe” / ,,X lucrează la Externe”;

3.2. Scrierea cu literă mică

                     Actuala ediţie reglementează unele efecte stilistice , dar mai ales cele urmărite de graficieni prin scrierea cu literă mică a cuvintelor care, în mod obişnuit, se scriu majusculă. De exemplu: ceauşescu, p.c.r.; nume de autori şi titluri în grafica titlurilor de pe copertele unor cărţi sau la  televizor etc.

     4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuţiunilor

                    şi grupurilor de cuvinte

4.1. Scrierea cuvintelor compuse

         4.1.a. Adverbe

                                        Atenţie! În DOOM -2, părţile de vorbire sunt ordonate alfabetic.                                   

       În DOOM₁, între cele două rostiri ale cuvântului compus deseară / diseară, se recomanda varianta deseară. Acum, în DOOM₂ ,,Rostirea şi scrierea diseară sunt preferate lui deseară, deoarece nu se mai percepe compunerea  de + seară”.

                            Se scriu cu cratimă adverbele  compuse necuprinse în DOOM₁: alaltăieri-dimineaţă, alaltăieri-seară, azi-mâine, azi-noapte, mâine-dimineaţă, mâine-seară.

         4.1.b. Pronume şi adjective pronominale

        Se revine la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui niciunul / niciuna (g. d. niciunuia / niciunea) şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun /nicio (g. d. niciunui /niciunei).

                             Aici problema este cea a distingerii formelor pronumelui şi adjectivului pronominal de îmbinările libere omofone în care nici are valoare de conjuncţie copulativă.

                            Nici are valoare de conjuncţie când corelează cu al doilea nici. De exemplu:

§  ,,Nici un căţel, nici o pisică n-au intrat în curte.”

      ( nici un / nici o  /  conjuncţie + articol)

§  ,,Nu vreau nici un măr, nici două.”

      (nici un  / conjuncţie + numeral)

§  ,,Nici unul, nici  altul nu mai au nimic de spus.”    

                                     (nici unul / conjuncţie + pronume)

         Când nu se corelează cu al doilea nici, cuvântul are valoare de adverb (Nici nu vreau să aud!) sau de prim element al compusului niciunul / niciuna, niciun / nicio. , Nu-i niciunul  aici., N-avem niciun caiet.)

       4.1. c. Substantive

§  Substantive compuse care după DOOM₂ se scriu cu cratimă: bun-rămas (,,adio”), cuvânt-înainte (,,prefaţă”), watt-oră, mai-mult-ca-perfectul (timp verbal).

§  Se generalizează scrierea cu cratimă a compuselor nesudate care denumesc substanţe chimice şi specii distincte de plante sau animale (p.73).

   Notă: Prima parte a normei acesteia nu este ilustrată cu nici un exemplu , iar în corpul dicţionarului nu găsim nume compuse de substanţă chimică scris cu cratimă. Partea a doua era necesară pentru că erau nume compuse de plante şi animale scrise fără cratimă. De exemplu: viţă-de vie, vaca-Domnului.

4.2. Scrierea locuţiunilor

§  În odată ce (locuţiune conjuncţională), odată cu  (locuţiune prepoziţională), dintr-odată (locuţiune adverbială), cuvântul odată se scrie într-un cuvânt spre deosebire de DOOM₁ care recomandă scrierea despărţită (o dată).

4.3. Scrierea grupurilor de cuvinte

§  Grupul după prânz trebuie scris cu blanc nu cu cratimă ca în DOOM₁.

§  Se scriu cu cratimă: bine-crescut (,,cuviincios”), bine-cunoscut (,,celebru”), bine-venit (,,oportun”).

                                      5. Despărţirea în silabe şi la capăt de rând

5.1. Despărţirea grupurilor de cuvinte şi a abrevierilor

§  Nu se despart la sfârşit de rând numele proprii de persoane şi se recomandă să nu se separe de la un rând la celălalt nici prenumele (sau abrevierile prenumelor) de numele de familie.

§  Se tolerează plasarea pe rânduri diferite a numelor compuse de instituţii. De exemplu: Roman / S.A. ; Monitorul / Oficial ; S.C. / Severnav.

5.2. Despărţirea în interiorul cuvintelor

§  ,,Regula generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor la capăt de rând (…) este interdicţia de a lăsa la sfârşit de rând sau la început o secvenţă care nu este silabă ” cu excepţia ortogramelor formate cu prepoziţiile dintru şi întru (dintr-/un, într-/însa) la care totuşi se recomandă evitarea despărţirii.

        Notă: Regula în DOOM₁ era mai puţin restrictivă.

§  ,,Normele actuale prevăd despărţirea după pronunţare.

Este acceptată, cu unele restricţii faţă de DOOM₁ şi despărţirea după structură.” (pag.80)

 Atenţie! În predare, pentru a evita instaurarea unei confuzii este bine ca elevului să i se precizeze regula despărţirii numai după pronunţare, lăsând deoparte ceea ce este acceptat.  Precizarea se acceptă nu trebuie interpretată ca o posibilă înlocuire a normei care cere despărţirea după rostire, ci doar ca un fapt care nu este considerat greşeală. 

·       Ca o abatere de la această regulă poate fi arătată despărţirea după structură în următoarea situaţie:

         În succesiunea 3 sau 4 consoane între vocale regula prevede despărţirea grupurilor de consoane după prima dintre ele. De exemplu: fil-tru, cin-ste, vâr-stă, cus-cru etc.;

               ab- stract, con-structor, în-zdrăveni etc.

          Listele cu grupurile de consoane de acest fel care se despart după a doua dintre   ele sunt destul de lungi şi greu de memorat. Dar, cum cele mai multe dintre aceste situaţii au apărut ca urmare a procesului de formare a cuvintelor prin compunere sau derivare, le putem aplica despărţirea după structură. Este vorba de:

·       compuse cu:   alt  (altceva        alt - ceva)

                            ast  ( astfel          ast- fel)

                                                                               fiind ( fiindcă      fiind- că)

                                                                               hand ( handball   hand- bal)

·       formaţii cu elemente de compunere :

             port  (portbagaj      port- bagaj,

                      portvizit        port- vizi;

                     portdrapel      port- drapel etc.)

·       derivate cu prefixe:

post        ( postbelic     post- belic ;

                  postfaţă      post-faţă; 

                  postliceal    post-liceal);

trans  (transborda   trans-borda;

                transmisibil  trans-misibil;

                transportabil trans- portabil;

 transfrontalier trans-frontalier;            transplanta      trans- planta).

·       derivate cu sufixe :

            -lâc   (savantlâc     savant- lâc)

            -nic   (stâlpnic       stâlp- nic, vârstnic   vârst-nic)

            -şor   (târgşor        târg- şor)    

                        

6. Câteva norme morfologice

          Normarea morfologică este de competenţa unei noi gramatici normative care se află în lucru. În DOOM-2 sunt reţinute câteva aspecte cu incidenţă asupra ortografiei.

6.1. Adverbe şi locuţiuni

§  Norma literară condamnă folosirea lui ca şi (sau a grupului ca, virgulă) în loc de ca pentru evitarea cacofoniilor (şi cu atât mai mult când acest pericol nu există). De exemplu: construcţii de tipul A fost numit ca şi consilier pentru ca consilier pot fi înlocuite cu construcţii directe precum : A fost numit consilier sau în calitate de consilier.

6.2. Articolul şi desinenţa de gen şi număr

§  Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului şi desinenţei la împrumuturile neadaptate care se termină cu litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în română: trendul, week-endul. La fel se ataşează desinenţa de plural: trenduri, week-enduri.

§  Se păstrează ataşarea cu cratimă la împrumuturile recente a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare sau care au finale grafice (litere) neobişnuite la cuvinte româneşti.

a)     acquis-ul (achiul), bleu-ul (blöul), bleu-uri (blöuri), show-ul (şoul), show-uri (şouri);

b)     party-ul, party-uri; dandy-ul, dandy-i.

6.3. Numeralul

§  Se acceptă la numeralul ordinal întâi forma de feminin întâia când se află după un substantiv feminin, de exemplu: clasa întâia.

           Notă: Precizarea se acceptă nu trebuie interpretată ca o înlocuire a normei care cere forma invariabilă întâi, ci doar ca un fapt care nu mai este considerat greşeală.

§  Valorile de genitiv şi dativ se exprimă cu ajutorul prepoziţiilor:

a)    genitiv cu prepoziţia a (votul a doi senatori)

b)    dativ cu prepoziţia la (a dat la doi elevi)

§  În texte, cu excepţia documentelor bancare, se recomandă scrierea numeralelor

-până la 10 cu litere;

-peste 10 cu cifre, de exemplu: Alfabetul limbii române are 31 de litere dintre care opt sunt litere-vocale.

6.4. Substantivul

§  În ceea ce priveşte forma de plural în –e sau –i la unele substantive feminine sau în –uri sau –le la unele neutre, sunt admise ambele forme literare libere, cu preferinţă pentru prima indicată în Dicţionar:

a)    feminine: căpşuni/ căpşune, cireşi/ cireşe, coarde/ corzi, coperte/ coperţi, găluşte/ găluşti;

b)    neutre: niveluri/ nivele, tuneluri/ tunele, chipie/ chipiuri.

§  În schimb se admite o singură formă la unele substantive

a)    feminine: monede, poieni, ţigănci, gagici;

b)    neutre: chibrituri (chibrite este simţit ca incult), seminare (seminarii ar fi pluralul formei seminariu care nu se mai foloseşte, preferându-se forma seminar cu pluralul seminare).

6.5. Verbul

§  Verbul a continua are la indicativ şi conjunctiv prezent, pers. I singular forma eu (să) continui (nu continuu).

§  a decerna trebuie conjugat cu sufixul –ez: eu (să) decernez (nu decern); 

§  a absolvi trebuie conjugat fără sufixul –esc: eu (să) absolv (nu absolvesc);

§  a mirosi la indicativ prezent, pers. a III-a plural (ei) miros (nu miroase).