Jurnalul unei călătorii. Preparandia 200. Arad, 2012
Cu emoții deosebite îmi amintesc de zilele petrecute la Arad, la evenimentul de omagiere a Preparandiei. Frumos jubileu, oameni buni, inimoși, deștepți, speciali. Sunt impresionată şi onorata de faptul că evenimentul de la Arad, al cărui oaspete am fost, s-a dovedit a fi o acţiune foarte importantă în viaţa mea profesională.
În primul rând eu, dar şi mulţi colegi întreabă De ce Preparandia? Am aflat sensului cuvântului din cartea ISTORICUL PREPARANDIEI DIN ARAD[1] a Dlui Profesor ANTON ILICA, Profesor universitar, doctor în ştiinţele educaţiei, de la care am primit cartea cu mult drag. Aşadar, PREPARÁNDIE, preparandii, s.f. (Înv.) Şcoală pentru pregătirea învăţătorilor; şcoală normală. - Din germ. Präparandie.
Aşa cum a scris Domnul Preşedinte Viorel Dolha că 200 de ani de învăţământ pedagogic românesc este o sărbătoare a fiecărui cadru didactic din România, a fiecărei şcoli, o sărbătoare a fiecărui român. Aşa a fost. Pentru că am fost prezenţi reprezentanţi ai tuturor comunităţilor româneşti, filiale AGIRo.
Cu bucurie şi sărbătoare în suflet ne-am revăzut colegii din Consiliul Director al AGIRo. Dintre acţiunile cele mai importante au fost Te Deumul la Catedrala Ortodoxă Român, Recepţia oficială oferită de primarul Municipiului Arad, unde am cunoscut mulţi oameni interesanţi: profesori universitari, colegi din Arad, oficialităţi politice, printre care Mihai Răzvan Ungureanu (ex-ministru).
Sesiunea plenară la Palatul Cultural Arad s-a desfăşurat în condiţii de înaltă solemnitate şi festivitate. Aici am cunoscut pe cei mai reperezentativi profesori ai Liceului Pedagogic Dimitrie Ţichindeal. Am aflat că de fapt patronul spiritual este unul dintre epigonii lui Mihai Eminescu "Cichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere, Prale firea cea īntoarsă, Daniil cel trist şi mic, Văcărescu cāntānd dulce a iubirii primăvara..."
Cu multă admiraţie am ascultat vorbitorii, printre care Directorul Liceului Pedagogic Sorinel Haiduc, Ministrul Educaţiei Ecaterina Andronescu, Primarul municipiului Arad, Gheorghe Falcă, decanul de vârstă, fost profesor al Liceului Dl Moşneag şi cel mai tânăr elev, la vârsta de 6 ani. Ne-au emoţionat comunicările liceenilor din clasa a IX-a şi a XII-a, care au vorbit despre rostul lor alături de Preparandie. Până la lacrimi am trăit aceste comunicări. Parcă mai ieri am fost şi noi elevii Şcolilor Normale şi astăzi ne dăm bine seama că prin asemenea discipoli viitorul Şcolilor Pedagogice este asigurat.
O sesiune specială a avut loc pentru colegii veniţi de peste hotare. Am vorbit pe scurt despre activităţile noastre în parteneriat cu AGIRo, despre meritul Dlui Preşedinte de a solidariza sulful românesc al cadrelor didactice de pretutindeni.
Sesiunea de comunicări-Liceul Pedagogic ,,D.Ţichindeal” a adunat cadre didactice, dar şi elevi ai Liceului Pedagogic, care au discutat despre problemele educaţiei, prezentând bune practici de la clasă. Spectacol omagial Preparandia 200 a adunat la Teatrul de Stat ,,Ioan Slavici”toţi participanţii. Am trăit bucuria acelei clipe, am simţit pulsul şi energia corpului profesoral şi al elevilor.
Au mai avut loc Lansare de carte şi publicaţii, dezvelirea bustului prof.dr. Vasile Popeangă-director al şcolii.
Inaugurarea Muzeului învăţământului arădean - Clădirea Preparandiei vechi a fost un element aparte de sensibilitate. Un muzeu excepţional. Am trăit cu toţii ceva care se pare că în secolul al XXI-lea nu are importanţă - cultura învăţământului. A avut loc dezvelirea bustului lui Teodor Ceontea –profesor al Preparandiei şi preşedinte al Reuniunii învăţătorilor români din Arad (primul român care a avut în Arad un bust –ridicat de reuniunea învăţărorilor români în 1912, la centenarul de atunci al preparandiei). Sfinţire, omagii aduse şi laude meritate celor care au condus învățământul românesc şi l-au salvat de primejdii.
Apreciem meritele deosebite ale tuturor (în special Domnului Preşedinte Viorel Dolha, municipalităţii Arad ) care ne-au făcut părtaşi la evenimentul istoric şi au cheltuit enorm: forţe şi bani pentru ca prezenţa noastră să fie o realitate.
alte informaţii:
sursa wikipedia
Preparandia Română este o clădire monument istoric cod AR-II-m-B-00537 (poziția 213) publicată de Ministerul Culturii și Cultelor Institutul Național al Monumentelor istorice din Arad, aflată pe strada Preparandiei, nr. 13.
În această clădire a fost prima școală pedagogică românească, din întreg arealul românesc. Se numără și între primele din Europa, având în vedere că prima școală normală a fost înființată în 1810 la Strasbourg.[1] Importanța sa a fost majoră datorită lipsei unei școli în limba română, în întreaga Transilvanie, românii fiind supuși unui proces de maghiarizare și sârbizare.
La început au fost înscriși 78 de elevi, iar cursurile erau ținute de către 4 profesori: Dimitrie Țichindeal, care a fost și primul director alșcolii, Iosif Iorgovici, profesor de matematică, fizică și filozofie,Constantin Diaconovici Loga, profesor de gramatică și epistolografie, și Ioan Mihuț, profesor de pedagogie și istorie. Pe lângă dascăli, aici au fost pregătiți și preoți până în 1822 când a fost înființatInstitutul Teologic din Arad.
Casa unde se țineau cursurile se afla în proprietatea lui Sava Arsici, primarul. Dupa câțiva ani, când vede rezultatele bune obținute de studenți la examene, acesta decide să-i doneze lui Dimitrie Tichindeal clădirea unde se țineau cursurile.
În anul 1815, seniorul Țichindeal este destituit din funcția de director pentru că împreună cu Moise Nicoară au susținut numirea unui episcop român în locul unuia sârb la Arad.
În anul 1876, Institutul Pedagogic și Institutul Teologic se unesc sub numele de Institutul Pedagogic-Teologic Român din Arad.
În plus, clădirea face parte din Ansamblul urban Arad, înregistrat la rândul său ca monument istoric conform listei anexă la Ordinul nr. 2314/2004 al Ministerului Culturii și Cultelor. Datorită bogatei istorii care marchează această clădire, în anul 2008 Primăria Municipiului Arad a cumpărat imobilul monument, cu intenția de a-l reabilita, pentru ca în viitor să poată găzdui un muzeu tematic dedicat primeișcoli pedagogice românești.
M. Marin
Comentarii
Trimiteți un comentariu